Ok, azi voi vorbi despre "gustul de acasă" cel imposibil de regăsit.
First of all, cum Dumnezeu să te aştepţi la aceleaşi lucruri în puncte diferite pe axa timpului?
Da, da, dezvolt!
În general, orice lucru plăcut din trecut lasă în urma lui o amintire. Şi amintirea aia se înşurubează foarte adânc pe neuron. Asta e foarte bine. Înseamnă că acel lucru a însemnat ceva, înseamnă că ne-a adus o satisfacţie, înseamnă că a contat în călătoria spre noi şi în evoluţie.
Din păcate, la oameni, orice amintire atrage inevitabil o aşteptare. Este aberant să te aştepţi de la un om ce astăzi are 30 de ani să aibă aceeaşi mentalitate care o avea în liceu când l-ai cunoscut (da, am păţit-o la întâlnirea de 10 ani când unii se aşteptau la aceleaşi lucruri de la alţii, aceeaşi purtare, aceleaşi glume, aceleaşi idei).
Totuşi voi vorbi pe de o parte despre evoluţie. Pe de altă parte, despre frustrarea acestor aşteptări.
Mi s-a întâmplat să am în cercul de prieteni oameni cu care nu puteam face click. Ori îi găseam extrem de boring, ori nu-i suportam ori naiba ştie din ce motive nu mă omoram după compania lor, dar îi tatonam cu stoicism pentru binele grupului. După o vreme însă, când ne-am reîntâlnit, ne-am înţeles minunat! Îi spuneam lui B că s-au schimbat. Şi el şi ea..... apoi mi-am dat seama că de fapt ne-am schimbat şi noi. Nu ştim cum, dar sigur ne-am schimbat.
Tocmai de aia prefer deseori să nu mai ţin prietenii de dragul amintirilor, dacă gap-ul între drumurile noastre la timpul prezent este prea mare. Adică să fim serioşi. Să vorbim ce? Despre ce-a fost? Ce rost are ce-a fost dacă astăzi nu ai mai păstrat nimic din cel ce erai? Dacă azi eşti un nimic, nu contează că atunci erai vedetă... pentru că timpul meu de azi ţi-l dedic ţie cel de azi. În fine, trec peste asta să ajung unde mă doare.
Gustul de acasă. Ciorba de pui a mamei, cu smântână şi pătrunjel. Care nici nevastă-ta, nici soacră-ta, niciun restaurant din toate de cele de până acum n-au putut s-o reproducă la ceea ce tu ştii că este "gustul ăla". Sunt convinsă că îngheţata Polar nu era poate cine ştie ce delicatesă, dar cum altceva nu ştiam, am rămas cu amintirea plăcută ştampilată pe lobi.
Ok, deci hai să-ţi spun. Gustul de acasă este dat de "acasă" nu de "gust"! Pentru că tu, cel de atunci, erai un alt amalgam de trăiri şi sentimente faţă de cel ce eşti azi. Atunci fix ciorba aia îţi spunea că eşti safe, că nu există griji pe lume, că dacă mănânci tot ai voie să baţi mingea până diseară în spate la centrală.
Dar tu cel de azi... ştii că părinţii tăi nu sunt infailibili, ştii că iar munceşti weekendul ăsta să plăteşti dracu ştie ce, ştii că tre să-i dai bani lu nevastă-ta să-şi repare o măsea şi ştii că toată greutatea zilei de azi, sub cea a zilei de mâine, este pe umerii tăi. Drept urmare, nicio ciorbă din tot Universul ăsta (chiar dacă ai să călătoreşti înapoi în timp) nu va avea acelaşi gust.
Niciun om nu-ţi va hrăni sufletul cum o făcea în trecut, chiar dacă atunci excela la asta.
Drept urmare, este mult mai indicat să porneşti pe drumuri noi cu oameni noi, decât să tânjeşti după gustul ce nu-l vei regăsi niciodată :)
Da, uneori gustul celor noi este mult mai dulce decât al trecutului, pentru că este real şi ţi se potriveşte ţie celui de azi :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu