Cred că-ncep să fiu cam tristă În penumbră de obloane Şi piticii din cotloane Mă privesc miraţi şi mici Cum îmi plâng soarta-ntr-o batistă. Căci povestea de termină Ca mai toate celelalte Clipe de extaz deşarte Şi atingeri de saten Ce-au uitat ca să mai vină.
Şi bărbaţii, tot bărbaţi Prinşi în jocul lor absurd Al iubirii la amurg Dispărând apoi pe dată Complet dezinteresaţi.
Iară tu, femeie proastă Ce-ţi meriţi această soartă Ţi-ai deschis precum o poartă Sufletul îmbălsămat În vise cu-ntindere vastă.
Dar povestea ce-o plâng azi N-are loc de aşternuturi Doar o clipă să te bucuri De gustul inimii dulci Savurat sub cei doi brazi.
Şi-mi jur iar că niciodată Nu voi mai lăsa să zburde Ale inimii versuri surde Şi voi iubi doar cu mintea Cerebrală, controlată.
Dar presimt cu iz de vară Că nu prea mult timp va trece Până dau iar nota zece Unui zâmbet alb, ştrengar, Mai dulce decât o pară.
Povestea va-ncepe iar Cu litere-mpresurate Şi cuvinte măsurate Ba e joacă, ba nu e Gustul ăsta fresh-amar.
Totuşi mai pe înserat Când sătulă-oi fi de lacrimi Şi prea-căită de patimi Voi zâmbi a fericire "Mă bucur că s-a-ntâmplat!"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu