De ce ne plac blogurile? Vorbesc aici de astea personale, unde omu'şi dă cu părerea despre orice rahat şi povesteşte despre viaţa de zi cu noapte.
Cred că sunt mai mişto decât cărţile. Pentru că o carte, odată citită, ştii cum se va termina, a doua oară când o citeşti. Same shit cu filmu. Da blogu... omu din spatele lui de fapt, viaţa lui merge tot înainte. N-are credits de final şi nici nu se poate încadra un vreun gen. E fain să citeşti viaţa altuia. Mai ales dacă, pe undeva, te identifici cu personaju principal. Mai ales dacă pare să trăiască fix viaţa pe care ţi-ai dorit-o. Sau măcar să meargă pe drumul care l-ai fi dorit pentru tine, dar nu s-a putut din cele nşpe miliarde de motive.
Blogurile sunt frumoase (cele care au cel puţin un neuron participant la procesul de creaţie). Oamenii din spatele lor sunt, deseori, minunaţi :)
Un song ce l-am auzit prima dată într-un blog cu colţuri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu